În opinia mea, opera „Cartea cu jucării” scrisă de Tudor Arghezi este o carte destinată copiilor, conține povești nemuritoare care amuză la cel mai înalt nivel cititorii și impresionează prin dragostea parintească a autorului asupra copiilor săi. O mare parte dintre poveștile pe care le conține această carte este despre copiii autorului, Mitzura (Mițu) și Baruțu. Acesta povestește câteva întâmplări amuzante pe care copiii le-au făcut când erau mici: în povestirea „Amărăciuni” este evidențiat cum Baruțu a încercat să bată un cui cu ciocanul în oglinda de pe dulap și a crăpat toată oglinda. În povestirile sale, Arghezi dă o tentă comică conținutului cărții, folosind anumite expresii: „vrăbii grăsulii și cioroi de ăia mari„ , „dacă o să vrea tătuțu, și trebuie să vrea, că dacă nu, îl batem cu ciorapii măicuții”. Celelalte texte conțin animale (pisici, câini, iepuri), plante mai mult sau mai puțin existente (bradul negru și pomul cu păpuși), întâmplări de sărbători sau personaje ilustrate cu trăsături deosebite (Omul sunător).
Jocurile cartilor 