În opinia mea,cartea Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry prezintă o lume a imaginație și a copilariei,fiind adresată copiilor,dar și aduților prin care sunt relatate întâmplări cu un impact filozofic imens,cartea este mereu de actualitate,datorită multiplelor niveluri de înțelegere.Această carte oferă lecții de viață,grație experiențelor micului prinț pe planetele în care a stat.Nu mi-a placut finalul,deoarece în urma evenimentelor,micul prinț a avut un final nefericit,creându-mi o stare de nostalgie în urma acțiunilor relatate de către narator.

În altă ordine de idei, această carte merită citită,deoarece este una dintre cele mai citite și cele mai vandute căți din lume.

      Cartea „Baiatul cu pijamale in dungi” este scrisa de John Boyne si publicata de editura Rao in anul 2013.

       Filmul „Baiatul cu pijamale in dungi” este un film istoric din 2008, in tragedia din cel de-al Doilea Razboi Mondial, bazat pe romanul cu acelas nume a lui John Boyne din 2006.

       Filmul  a fost scris si regizat de Mark Herman, produs de BBC Films si Heyad Films,si distibuit de Miramax.

      Distibutie:

• Asa  Butterfield ca Bruno
• Jack Scanlon ca Shmuel
• Vera Farmiga ca Elsa,mama lui Bruno
• David Thewlis ca Ralf,tatal lui Bruno
• Amber Beattie ca Gretel,sora lui Bruno
• Rupert Friend ca  Kurt Kotler
• David Hayman ca Pavel 
• Shella Hancock ca Natalia,bunica lui Bruno
• Richard Johnson ca Matthias,bunicul lui Bruno 
• Cara Horgan ca Maria 
• Jim Norton ca Herr Liszt

     Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea Razboi  Mondial,in Germania si dupa aceea in Polonia.Bruno un baietel de 9 ani este nevoit sa se mute alaturi de sora si familia lui la „Out-With”(Auschwitz). Tatul lui este comandantul responsabil de lagarul de exterminare.Bruno vroia sa se intoarca acasa dar dupa cateva explorari ,il intalneste pe Shmuel ,care se afla de partea cealalta a gardului care despartea evreii de zona unde se afla casa lui Bruno.Cei doi se imprietenesc ,si ajung sa se vada in fiecare zi povestind tot ce li se intamplase pana atunci.Sfarsitul cartii este unul trist Bruno si Shmuel  au fost inchisi in camera de gazare, mama si sora lui Bruno erau la Berlin incercand sa isi dea seama ce a patit Bruno. Tatal lui si-a dat seama ce patise Bruno si a fost luat de soldatii.La sfarsit cand inainte sa moara Bruno ii spune lui Shmuel ca e cel mai bun prieten al lui.                             

         Atat romanul cat si filmul prezinta adevaratele  intamplari si persoane din istoria nazista, aceasta parte a istoriei este prezentata din punctul de vedere al unui copil.Intre cei doi copii se leaga o prietenie chiar daca sunt separati de un gard de sarma ghimpata. Fiul comdantului lagarului, Bruno, da dovada de multa umanitate, chiar si Shmuel se intreaba uneori cum poate fi acel baietel bun si sufletist fiul unui nazist.                                                                                                                                                                                                                                          

        Mie m-i s-a parut foarte trist sa vad ce inseamna pentru un copil gereman sa cunoasca un alt copil evreu in condiitile in care Hitler venea si cina la el acasa, si cum lui Bruno i se ascundeau lucruri precum identitatea lui Hitler,evreii,lagarele de concentrare si faptul ca erau in razboi.Bruno nici macar nu avea idee ce slujba are tatal sau doar ca este una foarte importanta. 

„Aventurile lui Tom Sawyer” pot spune că este cartea copilăriei mele, o carte complexă care ne arată evoluția unui mic tânăr în jocurile de-a v-ati ascunselea cu dragostea, jocul și copilăria. Pe mine m-a satisfăcut foarte mult atunci când am citit-o și aș recomanda-o pentru orice.

Cu toate că am citit acest roman superb cu un an în urmă, undeva în pragul sărbătorilor de iarnă, încă mai simt gustul portocalelor devorate pe nesimțite în timpul lecturii acestuia. Stilul special în care scrie autorul este un factor important care m-a făcut să îmi doresc să aprofundez lectura. Încă un factor important îl constituie povestea originală și plină de suspans.

Tradus din engleză-To Kill a Mockingbird este un film de dramă american din 1962, regizat de Robert Mulligan. Scenariul lui Horton Foote se bazează pe romanul cu premiul Pulitzer din 1960 câștigat de Harper Lee.
Personaje: Atticus Finch- Gregory Pech, Scout-Mary Badham, Arthur Radley- Robert Duvall, Jem-Phillip Alford, Tom Robinson- Broch Peters
Premii: Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat-1963 · Horton Foote. Premiul Oscar pentru cel mai bun actor-1963 · Gregory Peck. Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor – dramă-1963 · Gregory Peck. Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră-1963 · Elmer Bernstein. Premiul David di Donatello pentru cel mai bun actor străin-1963 · Gregory Peck. Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri – alb-negru-1963 · Henry Bumstead, Alexander Golitzen, Oliver Emer-Premiul Globul de Aur pentru Best Film Promoting International Understanding-1963 · Robert Mulligan. Premiul Asociaţiei Scenariştilor Americani pentru cel mai bun scenariu dramatic-1963 · Horton Foot
Chiar dacă citisem cartea cu un an în urmă, vizionarea filmului (care de altfel este un real succes) nu a fost lipsită de suspans. Actori buni, scenariu memorabil (asta bineînțeles numai datorită cărții), toate calitățile unui film de succes. Dar cu toate astea vizionare unui film care se termină în (maxim) 2 ore nu este la fel de palpitant ca trăirea îndelungată alături de personaje (în timpul lecturii cărții)
Opinia mea, pe care o susțin cu ardoare de fiecare dată, este aceea că întodeauna „cartea bate filmul”. Niciodată niște sentimente nu vor fi transpuse mai bine decât într-o carte. Filmul poate să aducă la viața minunatele scrieri dar tot timpul vor exista câteva detalii care se vor pierde în scene.

Recenzie: Cartea mi s-a părut excepțională prin decență și simplitate, dar totuși prin abordarea unor subiecte dure, subiecte cu care, din păcate ne mai confruntăm și astăzi…
Tot ce pot să mai adaug eu este că e o carte ce nu trebuie ratată, căci, prin simplitate, autorul a reușit să țeasă o poveste bulversantă, ce te poartă pe cărările copilăriei, dar ce-ți aduce în același timp în prim-plan și niște subiecte dure, pe care trebuie să le înfruntăm, cum ar fi rasismul.

„Harry Potter și prizonierul din Azkaban” este o carte plină de aventură și magie, pe care nu poți să o lași din mână odată ce ai început să o citești. Suspansul stă la baza acestei cărți și te face să aștepți finalul cu sufletul la gură. Totodată, este o carte emoționantă, deoarece Sirius, nașul lui Harry, a vrut să îl ia pe acesta să trăiască împreună cu el, odată ce îi era demonstrată nevinovăția, dar Peter Pettiegrew, adevăratul vinovat, a scăpat, iar Sirius a trebuit să fugă și să stea ascuns, Harry fiind obligat să se întoarcă la îngrozitoarea familie Dursley.

Consider că nu doar „Harry Potter și prizonierul din Azkaban”, ci întreaga serie scrisă de J.K.Rowling, ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toate vârstele.

Primul volum din seria Stăpânul Inelelor, Frăția Inelului, reprezintă una din cele mai de succes volume scrise. Modul în care autorul, J.R.R. Tolkien, reușește să prezinte lucrurile uimitoare și să descrie locurile magice din Pământul de Mijloc este unul unic și care te face sa intri cu adevărat în lumea uimitoare a vrăjitorilor, a elfilor, a hobbitilor si a multor alte ființe magice.Aceasta este cartea care va ține în suspans orice persoană mai mult decât își poate imagina și va reprezenta doar începutul tuturor peripețiilor.

Filmul care ilustrează cartea, regizat de Peter Jackson, lansat pe 10 decembrie 2001, a fost puternic lăudat atât de critici cât și de fani, în special de aceștia din urmă care considerau că acesta este cea mai fidelă adaptare a cărții originale din trilogia lui Peter Jackson. A avut un succes de casă important, având încasări de peste 870 milioane $ la nivel mondial, fiind al doilea film cu cele mai bune încasări din 2001 în lume, încasări care l-au plasat pe locul 5 în topul filmelor cu cele mai bune încasări din istorie de la vremea respectivă.

Chiar dacă și cartea și filmul reușesc să-ți ofere o imagine amplă a tuturor acțiunilor ce se petrec în Pământul de Mijloc și să te facă să fi cu sufletul la gură de fiecare dată când un personaj se află în pericol, după părerea mea, cartea este mai bună din cauza tuturor detaliilor incredibile și la care nu te-ai fi gândit niciodată dacă nu le-ai fi aflat de la unul din cei mai buni autori de SF care au existat vreodată, J.R.R. Tolkien.

Aș recomanda acestă carte oricărui cititor care vrea să-și mărească universul imaginației pentru că, după cum am precizat și mai sus, modul în care Tolkien reușește să prezinte atât de detaliat atât de multe detalii fără să te plictiseasca nici măcar puțin este o calitate rar întâlnită și foarte folositoare.

„Micul Prinț” de Antoine de Saint Exupéry este o carte impresionantă pe care o recomand cititorilor de toate vârstele. La o lectură superficială, cartea pare adresată copiilor, dar după simplitatea aparentă se ascund numeroase interpretări profunde. Apreciez umorul și inocența cu care este prezentat protagonistul și părerea sa despre toți adulții pe care îi întâlnește. Pe parcursul călătoriei sale, cunoaște câte un adult pe fiecare planetă vizitată, fiecare lăsându-i aceeași impresie „Ciudați mai sunt oamenii mari!”. De asemenea, m-a impresionat legătura dintre micul prinț și trandafirul său, pe care l-a lăsat pe planeta sa, sub un glob de sticlă. Oricâte flori ar vedea el pe pământ, spune că niciuna nu este la fel de frumoasă ca a lui. Personajul leagă o prietenie strânsă cu naratorul-personaj pe care nici măcar plecarea acestuia nu o va slăbi, el spunându-i înainte de despărțire că atunci când se va uita la stele va auzi râsul micului prinț. Cartea oferă profunde lecții de viață, umor, personaje de care mi-a fost greu să mă despart și recomand această carte atât celor mici, cât și adulților dornici să reînvie copilul din ei.

Această carte este foarte specială, datorită intensității evenimentelor care au un impact semnificativ asupra cititorului. Personajele principale ale acestei cărți sunt o tânără

chinezoaică care este o fire aparte, foarte voluntară, foarte stăpână pe sine, care vede cu claritate totul, care trăiește cu intensitate și știe să se bucure de viață până când viața reușește să o păcălească și un ofițer japonez venit să cinstească sabia moștenită de la strămoșii care revendică onoarea de a muri pentru împărat . Nu mi-a plăcut finalul care este din păcate unul tragic pentru cei doi îndrăgostiți. Această carte a fost foarte interesantă datorită evenimentelor petrecute din perspectiva celor două personaje de culturi diferite. În altă ordine de idei, această carte m-a facut să conștientizez faptul că indiferent de cultură sau naționalitate, oamenii pot împărtăși experiențe nemaipomenite prin idealurile și pasiunile pe care le practică indiferent de originile lor.

Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de dramaturgul William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului. Cartea a fost publicată inițial în anul 1595, tradusă în limba română de poetul Ștefan Octavian Iosif și cuprinde 5 acte și 24 de scene.

Filmul „Romeo și Julieta, de William Shakespeare”, adesea prescurtat „Romeo + Julieta”, regizat de Baz Luhrmann, este o adaptare și modernizare a poveștii dintre cei doi îndrăgostiți. Filmul prezintă personajele principale, Leonardo DiCaprio în rolul lui Romeo, Claire Danes în rolul Julietei și personajele secundare, Brian Dennehy, Christina Pickles (părinții lui Romeo), Paul Sorvino, Diane Venora (părinții Julietei), John Leguizamo (Tybalt), Dash Mihok (Benvolio), Paul Rudd (Paris).

În piesa de teatru, acțiunea are loc în Verona, un oraș medieval și liniștit, și îi prezintă pe Romeo și Julieta care provin din două familii rivale: Capulet și Montague. Cei doi se îndrăgostesc instantaneu la o petrecere organizată de familia Capulet, își declară dragostea la balconul Julietei și decid să se căsătorească în secret cu ajutorul călugărului Lorenzo.  Mercutio, prietenul lui Romeo, și Tybalt, verișorul Julietei, se duelează, iar când Romeo încearcă să intervină, Mercutio este ucis. În durerea și furia sa, Romeo îl omoară pe Tybalt, ducând la exilarea sa din Verona. Tatăl Julietei insistă ca ea să se căsătorească cu Paris, o rudă a principelui, iar ea fuge în disperare la călugărul Lorenzo. El îi dă o sticluță cu suc de ierburi pe care să îl bea pentru a părea moartă timp de 24 de ore, să fie înmormântată, iar când se va trezi să plece cu Romeo în Mantua. Dar acesta nu a auzit planul, iar, văzând-o pe Julieta pe patul de moarte, îl ucide pe Paris și îl întinde în mormânt lângă ea, iar apoi bea otravă și moare cu câteva momente înainte de trezirea Julietei, care la rândul ei se sinucide cu pumnalul lui Romeo.

Spre deosebire de textul piesei de teatru, acțiunea filmului este plasată în orașul modern Verona Beach, în secolul XXI. Luptele din piețele Veronei, purtate între servitorii familiilor rivale, Capulet și Montague, în care se folosesc fie puterea brută, fie arme ca pumnalul sau spada sunt înlocuite cu urmăriri de mașini și lupte cu pistoale. Ducele Escalus este înlocuit cu șeful poliției, gărzile sale cu ofițeri și scena de la balconul Julietei are loc în piscina conacului Capuleților. Cu toate acestea, acțiunea piesei de teatru este respectată într-o mare parte, replicile actorilor din film fiind identice cu ale personajelor cărții.

• 

•