Există cărți care, dincolo de simplitatea aparentă, țin ascunse după cortina cuvintelor adevărate lecții de viață pe care nu mulți au curajul să le spună. O astfel de carte este „Micul Prinț” de Antonie de Saint-Exupery.
       Am citit această carte începând din clasa a patra în fiecare an, iar de un lucru sunt sigură:mesajul textului se schimba, odată cu fiecare etapă a vieții mele. La prima lectură, nu am înțeles de ce toată lumea era atrasă de această poveste, pentru că, după mintea mea de copil, nu tare înțelesesem nimic. Cu toate acestea, nu m-am dat bătută și am încercat să înțeleg secretul cărții, acela fiind faptul că în toți zace un mic copil care așteaptă să iasă la suprafață. Acum, în clasa a noua, când am recitit cartea, mesajul ascuns era cu totul și cu totul altul. Am înțeles, citind printre rânduri, puterea prieteniei și greutatea găsirii unui prieten adevărat „Cum însă nu mai există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”
       Chiar dacă povestea și cartea în sine par doar o lectură pentru copii, eu cred că este o carte adecvată pentru toate vârstele. Sensibilitate, inocență, desen, prietenie și chiar dragoste sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le întâlnești când citești această operă de Antonie de Saint-Exupery. De aceea, recomand această carte tuturor, indiferent de vârstă, deoarece cu cât crești, viziunea ta asupra textului se schimbă, iar odată cu ea, se schimbă și felul în care privești lumea deoarece „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.”.

 

,,Micul Print”este o carte care are rolul de a educa atât copiii cât si adultii despre diferite aspecte ale vietii. Cartea este o aventura copilarească,dar si o invitatie la meditatie, naratorul acestei carti ajungând la concluzia ca exista un singur ,,acasa”, loc în care toate necazurile sau chiar neajunsurile îsi gasesc alinarea.

Profund filosofică și abstractă în același timp, ,,Micul prinț” este o carte este mereu de actualitate, tocmai datorită multiplelor niveluri de înțelegere. Povestea poate fi interpretată si ca o autobiografie metaforică a autorului dat fiind experiența tristă și pustiitoare a rătăcirii autorului prin deșertul Arab și apoi a exilului în America de Nord în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Recomand acestă carte deorece le oferă tuturor, copiilor sau adulți adevărate lecții de viată. Pentru un copil, lumea adulților poate fi uimitoare. Ce este acest „lucru” despre care ei mereu susțin că îl au de făcut? De ce refuză să alerge prin lanurile coapte de grâu sau să găsească forme în nori? Și de ce se presupune că copiii nu știu nimic? Vă amintiți când toate acestea vă derutau total și lumea adulților părea ceva atât de important, atât de mare, și totuși, atât de dureros de plictisitor? Așa este și pentru Micul Prinț, însă prin experiențele acestuia învățăm multe…Din acestă carte învățăm că trebuie să cercetăm lucrurile în profunzime, nu trebuie să ne ascundem sentimentele, s-ar putea să pierdem tot ceea ce e important, trebuie să ne judecăm pe noi înșine înainte de a-i judeca pe ceilalți, trebuie să ne iubim viața, trebuie să ne urmăm instinctele, uneori e nevoie să îi lăsăm pe cei pe care îi iubim să plece.

Nu în ultimul rând cartea este o invitație la socializare, esența legăturilor interumane. E bine știut faptul că în aceste vremuri în care toată lumea petrece mult timp în spatele unui monitor de calculator sau a unui ecran de telefon oamenii nu mai petrec timp cu prietenii, familia, nu mai socializează. Cartea trage un semnal de alarmă amintindu-ne că avem responsabilitatea de a păstra și alimenta legăturile cu prietenii. cunoscuții și familia. Deși, cum foarte bine subliniază Micul Prinț,

„Singur te simți și printre oameni. […] Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”

„Prinț si cerșetor“ reprezintă o lectură captivantă și incitantă pentru tineri, dar și pentru cei de toate vârstele. Este o poveste de neuitat despre doi copii: Edward Tudor, prinț de Wales, si Tom Canty, băiatul sărac, despre lumea bogaților si cea a săracilor, de pe vremea regelui Henric al VIII-lea.

„Prinț și cerșetor” este una din cărțiile memorabile pe care le-am citit cu mult drag în copilărie, și aș citi cu tot acel drag și astăzi, deoarece povestea pe care o prezintă mă fascinează de fiecare dată când citesc. Eu aș recomanda cu tot dragul această carte.

Cartea  ,,După ce ne-am întâlnit” (After) scrisă Anna Tood  a apărut în anul 2014 editura TREI și are ca temă iubirea. Încă de la prolog, personajul principal al cărții Tessa (Theresa) Young ne transmite ce simte: „eram naivă pe atunci și, în multe feluri, încă mai sunt, dar nu aveam de unde să știu ce mă așteaptă. Întâlnirea cu a mea colegă de cameră a fost intensă și ciudată de la bun început, iar aceea cu grupul ei de prieteni țăcăniți, și mai și. Erau atât de diferiți de toată lumea pe care o cunoscusem înainte și eram intimidată în prezența lor, nedumerită de lipsa de atenție pe care o acordau naturii umane. Foarte repede m-am integrat în nebunia lor, bucurându-mă de ea… Acela a fost momentul în care el mi-a pătruns în suflet.”

Este adolescenta model, a ajuns la facultate cu o serie de burse și este nerăbdătoare să înceapă cursurile. A fost educată de către mama sa de așa natură încât vrea să dețină controlul la tot ce face: săptămâna îi este planicată oră de oră, întotdeauna ajunge devreme oriunde își stabilește, viața ei este precum un ceas, fiecare pas este cronometrat, alarma de pe telefon îi sună frecvent pentru orice nimic și o atenționează dacă este distrasă de altceva, învață la toate materiile și își face temele cu cel puțin o săptămână înainte. Incredibil, nu? Aceste gesturi sunt întregite de o ținută sobră, adoptată în general de fetele ce învață la pension. Alege să stea la cămin, inițial o oportunitate perfectă, dar nu credea că va da peste o colegă de cameră nonconformistă, plină de tatuaje. Șocul este atât de puternic și nu-i vine a crede că a avut asemenea “noroc”. Inclusiv mama sa este oripilată, nu concepea ca propria fică să stea în asemenea condiții, dar se consolează cu ideea că nu va ispitită de acești intruși.

Tessa va conștientiza că nu trebuie să se lasă înșelată de aparențe și să o privească pe Steph, dar și pe prietenii aceștia ca pe un tot unitar, să le respecte viciile și cumva este tentată să descopere cum se distrează această o gașcă de nebuni. Printre ei se află și  Hardin, un băiat brunet cu ochii verzi, părul ondulat și privirea de șmecheraș. O intrigă cum o analizează, dar mai ales modul său de a o scoate din propria stare de confort. Amuzamentul său o provoacă să meargă la prima petrecere a frăției împreună cu Steph, să suporte ironiile legate de ținuta sa … austeră și să regrete că a acceptat să pătrundă într-o casă a frăției.

Hardin și Tessa, două persoane total opuse, se enervează de fiecare dată când se întâlnesc și în loc să se evite, o simplă privire duce la contradicții. Pur și simplu el știe doar să rănească, îi este greu să poarte o discuție decentă împreună cu domnișoara perfecțiune. Atitudinea ei de puritană îi stârnește cele mai deocheate gânduri, vrea să o scoată din zona de confort, să o provoace din toate punctele de vedere.                                                  

 Gesturile sale puteau scoate din sărite pe oricine, iar Tess îi este la îndemână, locuiește cu Steph pe care o poate vizita oricând fără să-i pese că ar putea să păstreze o doză de decență pentru liniștea colegei acesteia. Nu-l interesează și pare să e ceva natural să o viziteze pe Tessa oricând în camera sa. Aceasta este oripilată, ar vrea să-l strângă de gât pentru nesimțirea de care dă dovadă, dar și pentru modul său de a-și face intrarea în cameră, dar nu poate. O captivează cu prezența și chiar dacă nu se știa o persoană cu asemenea ieșiri, acum i se dovedește contrariul.

Ar vrea să stea departe de Hardin, să se gândească la Noah, iubitul ei, perfect pentru ea, să asculte de vocea interioară, să se gândească la furia mamei sale, dar nu poate. Este foarte atrasă de acest băiat rău, plin de tatuaje. Știe că își trădează principiile, dar simțurile i se ascut în prezența lui și ajunge să își dorească mai mult de la băiatul misterios care îi este și coleg la un curs. Tessa nu se poate abține și acceptă o nouă invitație la petrecerea frăției, participă la jocul adevăr și provocare, recunoaște că este virgină și scapă la milimetru din mâinile unui bețiv dornic de distracție, iar pașii o duc către camera lui Hardin, singurul loc unde putea să e liniște și putea să-l găsească. Știe că n-ar trebui să-l caute, dar este amețită de la alcoolul consumat și doar acolo se simte în siguranță. Chiar dacă sunt diferite, Steph simte nevoia să o avertizeze pe prietena ei de comportamentul lui Hardin. Trebuie să ae că nu are o imagine simpatică, îi plac relațiile cu avantaje și protă din plin de numeroasele aventuri cu fetele ce îi ies în cale, se distrează și respectă cu snțenie propria regulă: nu iese cu nimeni.  Ar vrea să stea liniștită și departe de Hardin, dar acesta îi apare mereu în cale stârnindu-i furia şi totul pare să devină interesant atunci când îi cere să facă pace și să fie prieteni. Și totuși există o mică speranță din partea lui Hardin.                                                                                                                            

Hardin Scott este băiatul cel rău, adorat de fete, evitat de prieteni, apreciat în tăcere de profesori, certat cu tatăl natural și ostil cu fratele vitreg, Landon. N-ar recunoaște nici în ruptul capului că tatăl său este rector la universitate, dar preferă să își arate comportamentul rece față de toți cei din jur. Jignește fără să-l intereseze, iar Tess este ceva nou în viața lui, îl enervează doar când o vede și pare să cântărească bine dacă merită să îi acorde măcar o privire. Cu greu dezvăluie din latura sa, dar se contrazice prin gesturi, o vrea și nu o vrea, îi place să o jignească, să e posesiv, gelos și în același timp pare să îl deranjeze că o face să plângă.                                                                                                                                        Și totuși se simte foarte bine în prezența ei, coșmarurile nocturne dispar ca prin minune când îi este alături și chiar dacă se ceartă ca doi nebuni, o vrea mereu aproape. Nu-și dorește o relație, dar pare să se străduiască că îi pasă. Latura aceasta întunecată rănește oamenii, dar pe Tess o lasă să îi stea în jur, să se împrietenească puțin câte putin cu tatăl său, să-și suporte fratele vitreg care îi este și coleg la facultate. 

Chiar dacă mi-a plăcut această carte foarte mult, personajele mi-au întins nervii la maxim. Pe Tessa am încurajat-o și am certat-o pentru toate gesturile făcute. Am protestat când l-a rănit pe Noah, iubitul ei în atâtea moduri, tratându-l ca pe o cârpă, nepăsându-i decât de Hardin și de liniștea lui. Chiar dacă Noah nu era persoana potrivită pentru ea, merita sinceritatea fără să-l rănească, dar nu putea renunța așa ușor la siguranță. Ar vrut să se distreze cu Hardin și să continue să-l iubească pe Noah. Am fost furioasă pe mama lui Tess când a exagerat cu anumite aspecte, neinteresând-o de fericirea sau de nefericirea fiicei sale. L-am judecat pe Hardin când a ales să greșească de atât de multe ori.                                                                                                                                              

Ecranizarea carții a apărut în 2019. Pot spune că protagoniștii şi-au jucat foarte bine rolurile. Josephine Langford a fost inocența întruchipată și Hero Fiennes-Tiffin definiția misterului. Nu am prea avut contact cu restul personajelor, însă nu li s-a simțit neapărat lipsa. Povestea s-a centrat în jurul Tessei și a lui Hardin, motiv pentru care a fost normal să fie ei doi întotdeauna în centrul atenției.     

Eu prefer filmul în locul cartii deoarece aceasta prezintă evenimentele într-o manieră mult mai dură, una ce mie mi s-a părut că a deraiat grav de la ideea de bază, transformând iubirea în ceva toxic.  În schimb, filmul pune într-o lumină pozitivă multe aspecte urâte din carte și dă culoare poveştii prin diversele momente romantice evidențiate în imagini inedited și mă refer aici la fuga prin bibliotecă, statul pe iarbă în parc și vizita la oceanografic. Lipsesc multe elemente ce pot fi considerate importante, dar eu văd asta ca pe un punct bonus al filmului. A fost neașteptat inclusiv faptul că Tristan, iubitul lui Steph din roman, a devenit fată în film, rolul fiindu-i atribuit Piei Mia.

În opinia mea, nu ar fi avut farmec o ecranizare fidelă a romanului. Respectând în linii mari acțiunea cărții, rezultatul a fost mai interesant. Sunt sigură că toți cei care au vizionat filmul se simt intrigați și cu siguranță vor dori să vadă continuările.

Carte VS Film

Gayle Forman (născută pe 5 iunie 1970) este o autoare de ficțiune pentru adulții americani, cea mai cunoscută pentru romanul său „If I Stay”, care a fost in topul celor mai vândute cărți, făcându-se și un film al cărții.

Cartea este un roman pentru adolescenți, cât și pentru adulți, urmărind povestea unei tinere pe nume Mia Hall, în vârstă de 17 ani, cu un iubit rocker și vise mari. Într-o zi familia ei a hotărât să facă o vizită unor prieteni, dacă tot au căzut și primii fulgi de nea. Pe parcursul drumului, Mia a ascultat Beethoven, (în special partea care nu îi ieșea așa bine la violoncel) și își închise ochii. În scurt timp mașina a intrat cu viteză într-un camion. Mia se trezește parcă dintr-un vis și realizează ca părinții și fratele ei mai mic au murit, iar ea trebuie să ia o decizie foarte importantă: să rămână în viată, fiind orfană sau să plece lângă familia ei. Într-un final ea alege să rămână lângă bunicii și iubitul

Cartea este publicată prima dată în 2009,în limba engleză, având 210 pagini, și fiind editată de Pinguinul Dutton. Cartea a fost urmată de „ Where she want”, apărută in 2010. Personajele principale sunt: Mia Hall, Kathleen Hall, Adam Wilde, Dennis Hall, bunicul Miei și asistenta Ramirez

Filmul cărții a fost lansat în 22 august 2014, fiind regizat de RJ Cutler, scenariu de Crucea Shaunea, și produs de Denise Di Novi și Alison Greenspan. Muzica a fost compusă de Heitor Pereira. La 20 noiembrie 2014, filmul a încasat un total mondial de 78.396.071. Persoanele care joacă în rolurile principale sunt: Chloë Grace Moretz (Mia Hall), Mireille Enos ( Kathleen Hall), Jamie Blacklei ( Adam Wilde), Joshua Leonard (Dennis Hall), Stacy Keach (bunicul Miei), Aisha Hinds (asistenta Ramirez). Filmul a fost distribuit de „ 20th Century Fox” și „Metro-Goldwyn-Mayer”.

Impresii: Acțiunea și suspansul în fața căruia ești pus ( așteptând cu nerăbdare să aflu decizia pe care o va lua Mia, cu privință la viața sa) te face să rămâi în continuare să citești. Din punctul meu de vedere, filmul este la fel ca și cartea, scenele păstrându-se în întregime.

Aceasta opera mi-a lasat o impresie foarte buna. Cred ca este cea mai frumoasa carte citita de mine in copilarie. Pe lângă simplul fapt ca, este o carte care poate fi înțeleasă foarte ușor de copii, ii învață pe cei mici si ca nu ar fi bine sa mintă. Eu cred ca acest batranel avea o imaginatie foarte bogata si stia cum sa si-o foloseasca din cauza faptului că se simțea singur.

Mi-a facut o mare placere sa citesc acest roman. Mi-a placut atat de mult incat de fiecare data cand l-am citit dorinta de al reciti a fost din ce in ce mai mare. Am atata incredere in mine cand spun: frumos roman. Alexandrea Dumas se joaca cu emotile mele de fiecare data cand citesc vreo opera de a acestuia. Aceasta carte cred ca a fost citita atat de copii cat si de cei cu o varsta mai inaintata, asa ca am ales sa nu o mai povestesc ca sa nu va plictisesc. O singura intrebare am si eu: De ce azi nu se mai pot face astfel de prietenii, puternice? Intradevar, acest film a fost foarte frumos. La acest film m-a impresionat faptul ca unele secvente au fost pur si simplu fenomenal de bine facute, respectiv scenele in care Milady fura colierul reginei si batalia dintre repeline. In acest film nu se exagereaza cu introducerea unor elemente noi care sa para disonate. Actorii joaca cu o lejeritate extrem de mare. Costumele si decorurile au fost perfect facute pentru a le privi. Parerea mea este ca aceasta carte si mai anume: ,, Cei trei muschetari” de Alexandrea Dumas de aceasta data a batut filmul. Eu cred ca sunt unele metafore si epitete care apar in aceasta carte care nu au cum sa fie facute in viata reala, fie cat de buni actorii. Totodata, pentru copii ar fi mai potrivita cartea deoarece cu aceasta carte isi dezvolta vocabularul si abilitatea de a citi. Daca ar fi dupa mine, sau daca m-ar pune cineva sa recomand aceasta carte, recomandarea mea ar suna astfel: Sa nu credeti ca este prima dara cand citesc aceasta carte, nu! Ci am recitit-o pentru ca am profitat de aceasta vacanta ,, uriasa” dintre semestre. Aceasta carte este minunata.Va rog sa aveti incredere in mine si sa mergeti pe mana mea. Nu o sa regretati niciodata ca ati citit aceasta carte. Si cu toate ca o sa o cititi, nu strica sa vizionati si filmul.

Prima ediție a fost publicată de Editura Rao în anul 2011. A doua ediție a fost publicată în anul 2014 după o ecranizare de succes.
Este prezentată povestea impresionantă și emoționantă a Miei, o tânără violoncelistă foarte talentată care-și pierde familia într-un accident rutier. Viața ei pare sfâșiată în timp ce stă în comă în spital, auzind și observând tot ce se petrece în jur. Vede cum se sting pe rând părinții și fratele ei, și cum rudele și prietenii o vizitează zi de zi, fiecare încercând să o convingă să se trezească. Fata invocă amintirile trecutului pentru a lua cea mai importantă decizie și se gândește mereu la vorbele infirmierei ce are grijă de ea „Tu controlezi totul. Dacă trăiești sau mori depinde de tine.”. După moartea fratelui ei Teddy, Mia decide că nu mai vrea să rămână și își dorește să-și însoțească familia. Cu toate acestea, rămâne în viața iar cântecul pe care i-l dedică iubitul său și amintirile cu acesta, precum și scrisoarea care îi confirmă că a fost acceptată la cea mai bună școală de muzică o determină să se trezească și să rămână în viață.
Această carte mi-a adus zâmbetul pe buze și totodată lacrimi în ochi. Am petrecut fiecare clipă alături de Mia și am sperat că va lua decizia cea bună.
Ecranizarea cărții „dacă aș rămâne ” îi dublează succesul.
Regizorul și scenaristul R. J. Cutler adaptează cu fidelitate textul cărții pentru a înfățișa soarta Miei plină de încărcături morale. Subiectul filmului este cunoscut cititorilor cărții dedicate adolescenților. „Viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să îți faci alte planuri.” Mia, tânăra violoncelistă este pusă într-o situație critică, fiind nevoită să aleagă între viață și moarte în urma unui accident rutier. Părinții și fratele ei mor, iar rudele sunt cele care o susțin și îi vizitează patul de spital în fiecare zi. Deși în comă, fata aude și vede tot ce se petrece în jur. Apelează la amintirile trecutului pentru a lua marea decizie iar prietenii ei o susțin și o imploră să nu îi părăsească. Adam, iubitul ei îi transmite vestea pe care o aștepta în ziua accidentului, și aceea că a fost acceptată la cea mai prestigioasă școală de muzică și îi cântă o melodie prin care o roagă să nu plece. Datorită iubirii pe care i-o poartă, Mia, începe să plângă și se trezește, astfel rămânând în viață.
Chloe Grace Moretz interpretează rolul Miei Hall, o adolescentă tăcută, pasionată de violoncel, visând la o carieră muzicală. Părinții Miei, interpretați de Mireille Enos și Joshua Leonard, sunt cei mai nonconformiști părinți posibili, visul oricărui adolescent, tatăl fost baterist într-o formație rock, mama iubitoare a vieții de trupă, prin baruri sau mereu pe drumuri spre concerte, convertiți la o existență convențională de apariția celui de-al doilea copil. Fratele Miei, Teddy (Jakob Davies), este de asemenea fratele perfect, inteligent, spiritual, pasionat de baterie și de Iggy Pop.
Iubitul Miei, Adam (Jamie Blackley) este solistul talentat al unei trupe de rock locale. Adam o remarcă pe fată în sala de muzică a școlii și povestea de dragoste își țese ițele în jurul protagoniștilor ajutați de prieteni și de familie. Deși provin din lumi diferite cei doi sunt făcuți unul pentru celălalt și cu toate urcușurile și coborâșurile relației, finalul îi aduce împreună.
Deși îi cunoșteam deznodământul, filmul a reușit să mă țină în suspans și să mă treacă prin toate trăirile Miei. Urmărindu-l am început să plâng alături de actori și să simt fiecare întâmplare.