“Harry Potter și Pocalul de Foc” este volumul 4, cel mai animat și mai dinamic volum, structurat pe momente cheie foarte ușor de distins. Spre deosebire de celelalte 3 volume, acesta a avut un singur subiect central, atenția fiind focusată 99.99% pe acest lucru și sincer, nu știu dacă a fost o abordare bună. Evident eu am fost atent și la alte detalii, la relaționarea personajelor și la evoluția lor, atât între ele cât și cu restul personajelor din serie.

Ce aduce în plus volumul 4? Pe lângă o acțiune din ce în ce mai bine conturată, întrebări peste întrebări, aduce niște probleme specifice vârstei adolescenței în care eroii noștri se cufundă. Relația dintre Hermione și Ron capătă contur, apar geloziile, reproșurile și supărările ascunse. Colegii lor devin mai răi și mai puși pe fapte urâte. Și până la urmă, se face o paralele realistă între universul fantastic creat de J.K.Rowling și lumea noastră, reală. Nu am văzut mare diferențe în ceea ce privește comportamentul adolescenților din niciuna dintre lumi.

Creaturile prezentate sunt din ce în ce mai înfricoșătoare, ce reprezintă un mare pericol la adresa lui Harry. În plus, relația acestuia cu Voldemort devine din ce în ce mai intensă, deoarece conexiunea lor este mai puternică. Există un moment care pe mine m-a impactat foarte mult la final, pe care l-am citit cu sufletul la gură și analizând cu filmul film , este mult mai dinamic, mai plin de detalii, mai antrenant și cu mai multe scene în plus.

Deci, aș recomanda această carte oricărui cititor care este înnebunit după lectura de science-fiction și care vrea să descopere un univers complet nou și foarte surprinzător.

Soldatelul de plumb

AUTORUL: Hans Christian Andersen
TITLUL OPEREI: Soldatelul de plumb
EDITURA SI ANUL APARIȚIEI: Fairy Tales Told For Childrens, 2 octombrie 1838
TIMP ȘI SPAȚIU: intr-o zi, casa baietelului
SUBIECTUL PE SCURT:
Un baietel primise intr-o zi o cutie cu soldatei, printre care unul avea un picior mai scurt. Chiar si cu acest defect, soldatelul era preferatul baiatului. Intr-o zi soldatelul se indragostise de o micuta balerina, dar un spiridus la pus pe pervazul geamului pentru a-l tine departe de aceasta. Acesta a fost gasit de doi baieti care l-au trimis la plimbare pe rau intr-o barcuta de hartie. Numai ca se porni o ploaie torentiala si barcuta se strica, asa ca ajunse pe fundul lacului unde a fost inghitit de un peste. Un pescar a pescuit pestele, si spre surpriza soldatelului ajunsese din nou acasa la baietelul care-l pierduse.
PERSONAJELE:baietelul-personaj secundar, soldatul personaj principal, micuta balerina-personaj secundar, spiridusul-personaj episodic, baietii-personaje episodice, pescarul-personaj episodic.
Impresii: In opinia mea acest basm este mai mult decat ceea ce pare astfel intre soladatel si balerina se naște o adevărată poveste de dragoste. Nu am incadrat totusi aceasta poveste in tema iubiri deoarece din punctul nostru de vedere, al oamenilor, tot ceea ce se întâmplă este doar un joc neinsemnat de-al copiilor.

  Un veac de singurătate, recunoscuta ca si cea mai bună lucrare a lui García Márquez, a fost publicat in anul 1967. Romanul castigatorului Premiului Nobel in 1982, a fost cotat dupa importanta ca a doua opera literara scrisa in limba spaniola, dupa Don Quijote, scris de Cervantes. Pana in prezent romanul s-a vandut in peste 30 de milione de exemplare si este una dintre cele mai citite si traduse carti in limba spaniola, in 35 de limbi.

            Romanul cuprinde portrete memorabile: eroi si eroine, neisprăviți și femei usoare, bătrâne care se încăpățânează să rămână în viață și cu bătrâni care mor și se reîntorc pentru a-și ostoi singurătatea din lumea de apoi. În familia Buendía, atinsă de un doliu aproape permanent, bărbații au destine tragice și sunt măcinați de patimi, iar femeile au măruntaie de piatră și sunt mai rele decât catârii. Dacă nu sunt consumați de patima războiului, a femeilor sau a cocoșilor de luptă, bărbații Buendía se pierd în vise nebunești și delirante sau în experimente si magii fără sorți de izbândă.

            Mi-a plăcut tare mult acest roman deși nu pot spune că e romanul meu preferat. Totuși, e o carte de referință în istoria literaturii universale și merită citită.

În memoria lui Ernest

ELLY BERKOVITS GROSS

În această carte este vorba  despre o supraviețuitoare a holocaustului pe nume Elly Berkovits Gross care și-a petrecut toată viața ca o scriitoare și s-a asigurat că noi nu vom uita ceea ce este de neuitat. De asemenea, aceasta este o femeie remarcabilă care a trăit o viață extraordinară, fiind caracterizată de un curaj nemaipomenit, o inteligență și o sensibilitate de invidiat. Elly Berkovits Gross a avut o copilărie foarte grea datorită problemelor financiare, iar din această cauză s-a casătorit cu Ernest, un baiat frumos, muncitor și bogat la vârsta de 17 ani. Acesta a fost trimis la muncă forțată într-un lagăr din Austria, unde a fost repartizat la un grajd în care se aflau caii nemților, iar din pricina faptului că nu i s-a oferit mâncare aproape deloc, acesta a fost nevoit să mânânce din mâncarea acestora. În ciuda problemelor pe care le-au avut amândoi, Elly a relatat totul cu mult umor, creativitate și stăpânire de sine.

În această carte este povestită cu lux de amănunt viața unei familii din Transilvania care a avut multe greutăți și neșanse pe tot parcursul vieții lor, motiv pentru care o recomand tuturor cititorilor care își doresc să descopere drama, greutățile, și încercările prin care trebuiau să treacă acești evrei pentru a avea drepturi egale și liniște într-o societate plină de antisemitism.

Pentru milioanele de utilizatori care se loghează în fiecare zi, Warcross nu e un simplu joc, ci un stil de viață. Obsesia a început cu zece ani în urmă, iar fanii s-au răspândit în întreaga lume. Unii se grăbesc să scape de realitate, iar alții speră să facă profit. Încercând să supraviețuiască, tânăra hackeriță Emika Chen lucrează ca vânător de recompense, urmărind jucători care pariază ilegal pe Warcross. Ca să facă rapid rost de bani, Emika își asumă un risc și intră ilegal în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross, însă alunecă accidental în plină acțiune și se transformă peste noapte în subiect de senzație. Convinsă că va fi arestată, Emika este șocată când, în schimb, primește un apel de la misteriosul creator al jocului, tânărul miliardar Hideo Tanaka. Oferta lui este de nerefuzat: el are nevoie de un spion în turneul de anul acesta, pentru a descoperi originea unei probleme de securitate, și dorește ca Emika șă preia acest rol. Tânăra e transportată la Tokio și aruncată într-o lume a faimei și bogăției. Curând, însă, investigațiile dezvăluie un complot sinistru, cu urmări grave pentru întregul imperiu Warcross.

În acest thriller SF, autoarea Marie Lu creează o lume captivantă, fermecătoare, motiv pentru care îl recomand tuturor cititorilor pasionați de cărți pline de acțiune. „Warcross” este o carte foarte ușor de citit, deoarece odată ce ai început-o, nu o mai poți lăsa din mână.

AUTORUL: Mark Tawin

TITLUL OPEREI : Aventurile lui Tom Sawyer

EDITURA ŞI ANUL APARIŢIEI : editura ARAMIS si anul aparitiei este 1876

TEMA : jocului

STRUCTURA : 33 de capitole

TIMP ŞI SPAŢIU : Actiunea se petrece in mai multe locuri cum ar fi casa matusii, cimitirul, targul.

SUBIECTUL PE SCURT :

                    Toata actiunea acestei carti se petrece în jurul personajalui principal Tom un baiat nazdravan care locuia împreuna cu fratele lui mai mic Sid în casa matusii lor Polly fiindca mama lor murise. Ei mai locuiau cu verisoara Mary si Jim ajutorul matusii în gospodarie.

                   Intr-o zi Tom chiuleste de la scoala ,pleaca la scaldat si nefiind prins de matusa , îsi continua plimbarea în targ unde suparat de tinuta eleganta a unui baiat, intra în vorba cu el apoi gaseste motiv sa  îl ia la bataie. Castiga ,dar hainele lor sunt facute ferfenita. Ajuns acasa matusa îl pedepseste hotarand sa lucreze duminica drept pedeapsa.

                  O duminica frumoasa de primavara , în care el trebuie sa varuiasca ditamai gardul , încearca , dar renunta nu dupa mult timp . Jim îl vede , amandoi au alta ocupatie decat cea data de matusa  care îi observa  apoi sunt certati ei revenind  în final fiecare la treaba lui.  Scotocindu-se prin buzunare admirandu-si averea  Tom îsi face un plan apucandu-se de varuit. Apare Ben un alt baiat,  este pacalit de Tom sa varuiasca el în locul lui ,ba chiar mai vin si altii sa-l ajute la sfarsit gardul aratand impecabil.Matusa Polly îi îermite sa plece la joaca dar el pleaca în targ unde se organizeaza  în doua cete de baieti Tom fiind generalul -comandant al uneia din ele iar Joe Harper prietenul lui cel mai bun fiind comndantul celeilalte. Se înfrunta între cete Tom iese din nou învingator .Pe drumul spre casa vede o fetita si este atras de ea fiind în culmea fericirii, mai pe seara încearca sa stea pe langa casa ei dar este alungat de o vecina.

               A doua zi duminica la scoala duminicala Tom din nou îi pacaleste pe baieti dand fiecaruia cate o ” comoara” în schimbul careia primeste carti religioase. A doua zi luni el încearca sa scape de scoala spunan ca îi cade un dinte , dar matusa nu se lasa pacalita il scoate si-l trimite la scoala. Pe drum se întalneste cu Huckleberry Finn un baiat de cartier adorat de baieti dar înterzis de parinti  cu care stabileste o intalnire  noaptea în cimitir. Ajuns la scoala, unde afla ca pe fata îndragita de el o cheama Becky îsi marturisesc iubirea care sfarseste printr-o cearta si apoi despartire.

             Noaptea se întalneste în cimitir , unde asista fara sa vrea la o crima hotarand sa nu spuna nimic de frica ucigasului. Are cosmaruri  dar matusa nestiind adevaratul motiv spera sa îi treaca.

             Becky ajunge la scoala dupa cateva zile lipsa ,din cauza îmbolnavirii Tom încearca sa-i atraga atentia dar nu reuseste , sfarsind prin a pleca suparat. Pe drum se întalneste cu Finn si Huck .hotarasc sa fure niste provizii de acasa si sa mearga  cu o pluta pe o insula pustie sa se faca pirati. Zis si facut au ajuns pe insula  dar nu dupa mult timp Tom si Huck regreta ca au plecat de acasa fara sa stie nimeni.

                 A doua zi erau cautati de oameni cu  vaporasul si barcile crezandu-se ca s-au înecat .Tom pleaca primul de pe insula luand ultimul vaporas care va ajunge acasa .Acasa se adunasera la matusa Polly mai multi el se strecoara sub pat si o aude pe matusa vorbind foarte frumos despre el gandindu-se ca s-a înecat împreuna cu ceilalti si va trebui sa-i faca slujba de îngropaciune daca nu-l gaseste curand. Pana la urma totul se termina cu bine .

                  A venit si vacanta s-a aflat  si de faptasul din cimitir pe care totusi înca nu-l gasira, Tom fiind martor. Tom inca era înfricosat ca acesta ar putea sa se razbune pe el dar timpul trecu si uita acest lucru. 

             Pleaca cu Huckelbarry într-o padure sa caute o comoara despre care auzise dar acolo îl gaseste pe faptasul din cimitir Joe indianul cu înca unul care gasisera comoara îi urmarisera si vazu ca se cazasera la un han . Huckelbarry se hotareste sa îi urmareasca sa le fure comoara. În timp ce îi urmareaacesta asista la o discutie în care Joe =Indianul vroia sa mai faca o crima aceasta fiind vaduva judecatorului care l-a condamnat mai demult . El anunta pe cine trebuie dar  Joe Indianul scapa si de data asta. În acest timp niste copiii participa la o serbare promisa de mama lui Becky.Ei exploreaza o pestera  Dar cand sa se întoarca printre ei nu mai era Tom si Becky . Toti îi cauta. În acest timp Tom si Becky aflati în pestera dau peste Joe Indianul si fug cat îi tineau picioarele.

             Au reusit sa se salveze, toata lumea era fericita , judecatorul împreuna cu potera îi prinde în timp ce baietii iau comoara de la han devenind bogati .

PERSONAJELE :

                  Personajele principale sunt Tom si Huckelberry ,personajele secundare sunt Becky , Joe si Matusa Polly ,iar personajele episodice sunt Sid , Mary si Jean .

IMPRESII PERSONALE :

                 Impresia mea despre aceasta carte este ca Tom Sawyer este un copil neastampart ,cu multa imaginatie care traieste o aventura pe cinste. Aceasta carte este una din cartile mele prefreate asa ca o recomand.

AUTORUL: Victoria Aveyard
TITLUL OPEREI: Regina Roșie
FIŞĂ DE LECTURĂ
EDITURA ŞI ANUL APARIŢIEI: Nemira 2017
TEMA: Lupta pentru dreptatea socială
STRUCTURA:un volum(I), 533 pagini
TIMP ŞI SPAŢIU:Timpul și spațiul nu sunt reale, ele constituie rezultatul imaginației creatoare a autoarei americane. Spațiu Archeon, insula Tuck.
SUBIECTUL PE SCURT: Personajul principal al volumului este Mere, steaua schimbării într-o lume în care ființa umană se împarte în două specii, una inferioară, oameni care au sânge roșu, (fermieri, muncitori, pescari dar și cerșetori) și superioară, personalitați cu sânge argintiu, regi și regine care pot manipula diferite obiecte și elemente ale naturii (acvatici, focul, pietrele, metalul). Aceștia impun legi, prin care roșii sunt umiliți dar și torturați. Dacă un roșu nu reușește să găsească un loc de muncă, în acord cu măsurile el trebuie să se înroleze în armată pe frontul Năduful un loc teribil care la schimbat și pe tatăl lui Mare atât fizic cât și psihic. Ea provine dintr-o familie numeroasă având trei frați, și ei plecați pe front, și o soră Gisa în vârstă de 12 ani, dar și pe Kilorn prietenul ei cel mai bun prieten pe care îl consideră frate. Ea se apropie de vărsta de 18 ani, însă nu a găsit un loc de muncă. Viața lui Mare se schimbă atunci când încearcă să jefuiască un băiat, care este defapt prințul legitim, dar care era deghizat. După câteva zile Mare este chemată la palat, unde este angajata ca servitoare regală. Vine și vrmea în care prințul trebuie să-și găsească o soție, astfel fiind organizat Turnirul Reginelor. După ce prințesele se prezintă, urmează ultima Prințesă, Evangeline, care este un magnetron. Dorindu-și să demonstreze adevărata ei putere iși îndreaptă atenția asupra lui Mare dorind să o omoare. Din păcate gloanțele nu ajung la ea deoarece un scut format din fulgere o aruncă pe Evangeline departe, dând timp astfel regelui și reginei să ducă pe Mare de acolo. Regina Elara, un șoptitor care poate să intre în mintea lui Mare o interoghează fiind ținută într-o cușcă. După câteva zile regina îi spune lui Mare că noul ei nume va fi Mareena și că va trebui printr-o transmisiune live să spună mulțimii ca noua ei familie este defapt familia regală și că aparține unei facțiuni a cărei membrii au pierit. Pe lângă minciunile în care Elara o îngroapă pe Mare, pentru ca argintii să nu bănuiască nimic, ea trebuie să se căsătorească cu Maven fratele vitreg a lui Cal ,regele nelegitim. Din păcate Mare este îndrăgostită de Cal, însă bunătatea lui Maven o atrage pe Mare. Dorul de cei dragi o dăinuie pe Mare, însă odată cu aceasta apare și un alt sentiment, parcă de furie, din cauza alegerilor regelui, un om care găsea plăcere în alcool și care era defapt un lacom. Așa ajunge să se alăture Gărzii Stacojii, împreună cu Maven și să organizeze un atac fals pentru a reuși să evadeze. Acest atac este un eșec, în care mulți arginti mor, și care defapt a fost organizat de Elara, regina șoptitoare, care a vrut ca acest atac să pară scena sângeroasă a unui act terorist înfăptuit de Garda Stacojie. Maven se dă de gol, iar Mare află că acesta știa de la începu ce urma să se întâmple. Elara, regina, a reușit să creeze haos și

să mintă o întreagă populație că Mare făcea parte di Garda Stacojie. Între timp, Mare și Maven sunt luați cu forța și duși în sala tronului, unde Cal, Elara și Regele Tiberias îi așteptau, dând impresia că urma să fie decapitați, însă planul era altul.Elara intră în mintea lui Cal, obligându-l să -l decapiteze pe Regele Tiberias, tatăl său. Regina și Maven se afișează în fața lumii cu o mască îndurerată, spunând poporului că Mareena și Cal au complotat în potriva regelui. Cei doi sunt aruncați în Circul Oaselor unde se luptă cu cei mai puternici argintii. Ei reușesc să scape și se alătură Gărzii stacojii.
PERSONAJELE (numele, importanţa în operă – principale/secundare/episodice, trăsături): Principal : Mare, este personajul care trece prin cele mai cele mai dureroase schimbări. Cal este personaj secundar, un bun strateg militar dar și un om care în ciuda aspectului său, este unul milos. Maven este și el un personaj secundar, însă cea mai importantă marionetă din jocul mamei sale. Elara, tot un personaj secundar, unul negativ care abuzează de puterea pe care o are ca regină, și care nu pierde niciun moment în care să facăviața celor din jurul ei un chin. Garda Stacojie- personaje colective, este o adunare de oameni roșii care doresc să îi distrugă pe argintii și să-i dea jos de la conducere
IMPRESII PERSONALE, APRECIERI CRITICE:Cartea aceasta este una care face legătura dintre aparență și esență, se află la granița dintre tragic și comic, având toate elementele necesare pentru a captiva cititorul, reușind să mențină atenția acestuia pe tot parcusul acțiunii.

Romanul „Pollyanna-jocul bucuriei” este prima carte din seriaînceputӑ de autoarea Eleanor H. Porter şi contiunatӑ de Harriet Lummis Smith.Acţiunea o prezintӑ pe Pollyanna, o fetiţӑ orfanӑ de pӑrinţi şi nevoitӑ sӑ se mute împreunӑ cu mӑtuşa sa, Polly, departe de locul natal.Odatӑ ajunsӑ în micul sat în care locuia mӑtuşa Polly, încӑ din prima zi, fetiţa începe sӑ schimbe vieţi şi concepţii prin intermediul Jocului Bucuriei, un joc inventat de tatӑl Pollyannei care consta în a descoperi în orice situaţie, fie ea bunӑ sau rea, ceva de care sӑ te bucuri.Astfel, fetiţa îi oferӑ lecţii de viaţӑ prin inocenţa sa lui Nancy, slujnica mӑtuşii Polly, îl ajutӑ pe preot pentru a-şi mӑri numӑrul de enoriaşi şi dezgroapӑ sentimentele de iubire mult uitate dintre doctorul Chilton şi domnişoara Polly(despre care se credea cӑ are inima îngheţatӑ).”Pollyanna-jocul bucuriei” este cea mai inocentӑ şi, de asemenea, interesantӑ carte pe care am citit-o.Alӑturi de personajul principal învӑţӑm cum sӑ vedem tot timpul partea plinӑ a paharului, chiar dacӑ situaţia nu ne este favorabilӑ nouӑ.Recomand aceastӑ carte tuturor celor care cautӑ o luminӑ în mijlocul întunericului sau o razӑ de soare în propriul lor cer înnorat.

Cartea

Fiind pasionată de istorie, în special de Cel de-al Doilea Război Mondial, am decis să citesc  cartea ,,Hoțul de cărți” scrisă de Markus Zusak. Cartea prezintă traseul unei fetițe, numită Liesel Meminger  pe drumul său, plin de transformări,  care într-un final deveni o femeie înțeleaptă, a cărei întâmplări din propiai viață au modelat-o spre a deveni un idol al cititorilor. Povestea este relatată de moartea, personificată de autor, ca fiind pretutindeni, revărsându-se prin culorile cerului, ticăitul ceasului, prin rafalele vântului, dar a cărei meserie e mult prea dureroasă pentru ea, deoarece după cum spunea ea, oamenii o văd ca fiind un personaj negativ. Povestea începe cu deplasarea lui Liesel, a mamei ei și a fratelui ei bolnav spre noua familie a acestora, o familie socială ce avea să îi găzduiască pe parcursul războiului, înafara orașului Munchen. Liesel știe despre tatăl său că ar fi dispărut sub șoapta unui singur cuvânt nefamiliar ,,Kommunist”, iar ea presimte un destin asemănător pentru mama sa, văzând în ochii mamei sale o teamă puternică. Pe parcusul călătoriei, Moartea îi face o vizită fratelui său, și o observă pe Liesel, aceasta fiind prima întâlnire, dintre cele ce vor urma. Viața ei se schimbă, atunci când lângă mormântul fratelui ei găsește un obiect îngropat în zăpadă ,,Manualul groparului”, aceasta fiind prima carte furată de ea. O poveste plină de dragoste, de inocență atunci când Liesel îl cunoaște pe Rudy, prima ei iubire, această constatare făcând-o doar după ce sufletul lui a fost furat de Moartea cea rece, dar și despre dragostea pentru carte, cea ce o face pe Liesel să fure cărți din biblioteca soției primarului. Aventura cărților ajunge la alt nivel atunci când Liesel îl ajută pe Max, un evreu care ajunge să locuiască în în subsolul casei familiei.

Stilul de scriere lui Markus Zusak m-a intrigat şi am fost surprinsă să văd ce perspectivă de narare a ales. Liesel este constant urmărită de Moarte, care este naratorul cărţii noastre şi relatează tot ce se întâmplă. Ştiu, greu de crezut, Moartea este un personaj activ in această carte. Întâmplările sunt complexe şi dramatice.Veţi lua parte la scene grele, dificile, plasate într-un context de război care justifică cele menţionate anterior. Un lucru deosebit la acest autor este modul în care plasează ,,spoilere” în cadrul poveştii şi cum informează cititorul de ceea ce se va întâmpla. Această carte este scrisă într-un stil unic, acesta a funcționat de minune, pentru că în multe părtți ale cărții inima mea nu mai putea suporta mult și aveam nevoie de ceva susținere.

Filmul

Filmu ,,Hoțul de cărți” este o recentă adaptare pentru ecran a romanului cu același nume al  australianului de origine germană Markus Zusak, autor de cărți pentru tineret.

Acțiunea se petrece in Germania anilor ’30 ai secolului 20, un motiv suficient, probabil, pentru mulți, să evite filmul, în piața artistică deja saturată a poveștilor adevărate sau inspirate de nenorocirile celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, eu recomand filmul, din câteva motive: perspectiva protagonistului e puțin diferită: e vorba de o fetiță adoptată, pasionată de cărți, iar romanul – fiind pentru adolescenți, pe care e bine să-i avertizăm în ce lume au ajuns, dar nu să îi băgăm în sperieți cu atrocitățile realității adulților – împrumută filmului o blândețe, o umanitate și, inevitabil, o ușoară urmă de naivitate care lipsesc în general din poveștile din vremea războaielor.

Istorisirea începe odată cu sosirea lui Liesel într-un sătuc din Germania, la noii ei părinți adoptivi, abandonată de propria ei mamă. Ninge ca într-o felicitare Hallmark, copiii se joacă în zăpada imaculată ca în Iarna pe uliță, totul e pitoresc, mai puțin noua mamă a lui Liesel, Rosa, o nemțoaică aprigă jucată surprinzător de subapreciata actriță Emily Watson, pe care o contrabalansează, natural, noul tată vitreg al eroinei, blajinul Hans, jucat de Geoffrey Rush.

Liesel își descoperă o pasiune nefericită pentru cărți – nefericită în contextul rugurilor de cărți ridicate în acea perioadă de naziști – și nu scapă nici o ocazie furișă să pună mâna pe vreo carte interzisă, fie ea și arzând mocnit în piață. Abecedarul ei, cartea de pe care învățase să citească în germană, era Manualul groparului, găsit pe câmpul unde fusese îngropat fratele ei mai mic. Dicționarul ei este peretele pivniței, pe care scrie toate cuvintele noi pe care le învață din puținele cărți pe care le poate găsi. Liesel este hoțul de cărți.

Povestea continuă în pașii așteptărilor publicului: războiul este rău, nemții cu suflet bun (precum Rosa și  Hans), care nu fac parte din partid, o duc prost cu slujbele și banii, dar asta nu le face altruismul să dispară și nici dorința de a ajuta vreun năpăstuit de evreu și să-l ascundă în pivniță; copiii îl urăsc pe Hitler pentru că le ia părinții la război sau că îi racolează pe ei pentru Jungvolk. Bombele cad precum zăpada în globurile de sticlă, oamenii cântă la acordeon în buncăre sau se bat cu zăpadă în pivnițe, umanitatea piere, dar nu se predă.

Cel mai deconcertant detaliu al acestei povestiri, poate nu chiar atât de diferite de altele, dar mai îmblânzită, este faptul că povestitorul este Moartea. Moartea cu care te vezi de câteva ori în timpul Vieții, dar care așteaptă răbdătoare întâlnirea finală, întrebându-se ce greutate va avea sufletul tău sau care va fi ultimul tău gând. Un tertip literar menit, poate, să domesticească frica ancestrală a morții, această prezență metaforică are efectul unei povești de adormit copiii spusă de un piton vorbind cu accent britanic.

Filmului, nominalizat la Oscar pentru coloana sonoră, i se pot găsi multe hibe când stai cu lista de efecte realiste la bifat: sânge vărsat – insuficient; cadavre – prea onirice; orori de război – mai deloc; limbaj – artificial, cine mai zice azi saukerl și saumensch*?; decor – de carte poștală, până și naziștii par pitorești.

Dacă nu uităm că este o adaptare a unui roman pentru adolescenți și dacă ne facem că nu observăm această evitare intenționată a realismului, rămânem cu niște actori tare buni, care  reușesc să nu pară ca niște părinți invitati la ceaiul de la ora cinci al păpușilor, și cu o poveste nu prea aventuroasă, dar desenată frumos, despre o fetiță care fura cărți în timpul războiului și care construia un om de zăpadă pentru evreul ascuns în pivniță.

*Puținele cuvinte păstrate în limba germană în carte și film sunt ,,ja, nein, und”( și, preferatele Rosei, mama și soția germană aspră, dar cu inima mare, saukerl și saumensch, care își mângâia soțul cu apelativul ,,vier” bătrân și pe Liesel o numea ,,scrofița”).

Am ales această carte și ecranizare făcută de ,,Twentieth Century Fox”, deoarece este printre puținele romane a căror ecranizare a reușit să-mi stârnească aceleași sentimente puternice la fel ca romanul, și în care atât replicile cât și micile detalii au fost realizate întocmai descrierii din carte.

Carte vs film

 Aceasta carte desi destul de noua a prins foarte bine la public datorită titlului misterios in primul rand iar apoi stilul foarte interesant al autoarei Paula Hawkins din trei perspective. 
 Genul de roman care nu se scrie fără un plan. Spun asta pentru că rezultatul seamănă cu un puzzle din piese de mici dimensiuni. Cum ar veni, personaje peste personaje, nu foarte multe, nu vă speriați, detalii peste detalii, niciodată prea multe pentru a nu dezvălui secretul ultim, și un mister care plutește ca un abur peste toată această scenă și nu se ridică decât la ultimele pagini, când construcția se devoalează spre gustul cititorului.
 Aceasta carte m-a atras mai mult decat altele deoarece pe tot parcursul ei misterul se invarte printre literele mărunte nelasand cititorul sa se dezlipeasca de ea. Nu vreau sa dau mai multe detalii despre acest roman polițișt pentru ca nu m-as mai opri din povestit. 
In schimb nu recomand filmul deoarece a fost o dezamăgire totală cel putin pentru mine. Acesta fiind mult mai erotic iar povestea se estompează in spatele unor scene indecente mult mai putin detaliate in carte decat in film. 
Totusi apreciez eforturile actorilor Emily Blunt, Rebecca Ferguson, Haley Bennett, Justin Theroux, 

Luke Evans, Allison Janney, Edgar Ramirez si Lisa Kudrow. De asemenea coloana sonoră este foarte plăcuta si inspaimantatoare pe alocuri datorită lui Danny Elfman.
Însă cum spuneam regizorul Tate Taylor a avut o viziune care pe mine nu m- a încântat la fel de mult „ascunzand” o mare parte din poveste in spatele unor scene erotice.