Cu această carte J.K.Rowling își încheie seria.Această operă este cu adevărat un fantasy care te va face să rămâi de multe ori cu sufletul la gură,urmărindu-i ultimele bătălii a lui Harry Potter cu forțele întunecate.Titlul semnifică piesele importante ale confruntării,cele mai puternice obiecte magice.Harry trece prin multe înfruntări,bătălii pe care le trăiești și tu cu el,bucurându-te când acesta poate să facă lucruri uimitoare.Cartea îți dă lecții și de prietenie,deoarece Harry nu poate să reușească fără prieteni.Voldemort devine foarte puternic și toată lumea este mai speriată ca în niciun volum până acum.

Pentru mine cartea aceasta înseamnă foarte mult,este printre preferatele mele iar faptul că este ultima din această serie m-a întristat mereu.Eu recomand cu toată încrederea această carte pentru pasionații de fantasy,dar și pentru cei ce vor să încerce ceva nou.Garantez că o să vă facă o părere nouă despre cărțile tip fantasy și o să începeți să citiți cât mai multe.

Această carte fascinantă se încadrează destul de bine în categoria ,,joc și joacă”.Scarlett Thomas o prezintă pe Euphemia Truelove,așa zisa Effie,în viața ei de zi cu zi,în care nu este înțeleasă de tatăl și mama sa vitregă.Mama sa a fost de negăsit după Cutremurul Mondial,cea ce a separat-o de tatăl său.Bunicul acesteia,Griffin Truelove este înzestrat în secret cu magie și o învață și pe Effie.După o vreme,bunicul său a avut un accident și își pierde viața,lăsând-o pe Effie îndurerată și nedumerită.Aceasta are mai multe aventuri cu prietenii făcuți pe parcurs,și într-un final îl ucid pe Leonard Levar,unul dintre devoratorii de cărți.

Impresii personale:cartea este foarte potrivită pentru pasionații de fantasy.Are multe întămplări care o să te facă să ai emoții și să zâmbești.În opinia mea,este o carte foarte interesantă care mi-a plăcut foarte mult.

De Patricia McCormick

„Vândută la 13 ani” este o carte cu un puternic impact emoțional, unu coșmar prin care trec multe tinere din țările cuprinse de sărăcie și care este trecut sub tăcere aproape în permanență, ca și cum nu ar fi vorba de oameni, ci de saci de cartofi, de simple obiecte de schimb, menite să îndure totul fără posibilitatea de a acționa în vreun fel. Romanul are la bază povești reale, experiențe de viață ale unor femei din Calcutta, India, care au trecut prin cele mai teribile momente din cauza sărăciei și a lipsei de considerație din partea familiilor doar pentru că au avut neșansa de a nu se naște bărbați, iar baza reală face ca povestea lui Lakshmi să fie cu atât mai cutremurătoare și mai plină de durere.

Impresia mea despre această carte este una foarte bună, deoarece cu ajutorul ei ne deschidem ochii si vedem ceea ce se întâmpla în jurul nostru zi de zi, oră de oră, minut cu minut. Această carte ajută, din punctul meu de vedere, la dezvoltarea unei gândiri mai bune pe această temă, te face să te pui în situația personajului și să simți prin ce a trecut. Această carte merită să fie citită de oameni de toate vârstele, de la adolescenți, până la cei mai învârstă.

Leyla ile Mecnun (Leyla și Mecnun) este o carte inspirată din realitatea Arabiei trecute,fiind tradusă în mai multe limbi, cum ar fi și turca, varianta în care am citit-o eu. Un roman legendar care prezintă dragostea imposibilă a lui Mecnun și a Leylei.
Povestea pe scurt: era odată un băiat pe nume Mecnun (însemnând în arabă „măsura talentului”). Mecnun era foarte bun la învățătură. La școala la care învăța Mecnun erau și câteva fete. Una dintre ele era foarte inteligentă, cu sufletul curat și de o frumusețe neasemuită, se numea Layla (care înseamnă „noapte”).
Cei doi își formează o pasiune reciprocă care evoluează din ce în ce mai mult. Ambele familii vor să despartă tinerii îndrăgostiți, fiecare părinte venind cu anumite măsuri: mama Leylei hotărăște să o căsătorească cu un alt băiat și o mută împreună cu viitorul soț într-un loc unde să nu-i găsească Mecnun, iar pe Mecnun, tatăl lui îl trimite la Kaaba (cel mai sfânt lăcaș de cult al Islamicilor) crezând că se va îndrepta, însă acolo, toate rugăciunile sale sunt îndreptate înspre Leyla.
După un timp, Mecnun fuge de la Kaaba și o caută în lung și în lat pe Leyla, însă nu o găsește
Pe de altă parte moare soțul Leylei, urmând la rândul ei să fugă și să-și caute persoana mult iubită
Cei doi se regăsesc într-un final în deșert: Mecnun era acolo numai cu sufletul, corpul îi era foarte slab, orbise și singurul lucru pe care îl mai bâjbâia era „unde este Leyla mea?”
Văzându-l, Leyla se simte foarte rău și îi spune slăbită „am venit Mecnun,sunt eu, Leyla, în sfârșit ne-am regăsit” iar Mecnun îi răspunde,nerecunoscând-o „Leyla se află în inima mea, tu cine ești?”
Auzind aceste cuvinte care i se par că și un cuțit, starea Leylei se agravează iar după un timp moare. Primind vestea morții, Mecnun merge la momântul Leylei, spune câteva rugăciuni, ia mormântul în brațe și moare și el acolo, cum și-a dorit mereu, în brațele Leylei…
După părerea mea, acest roman este cel mai bun. Lucru pe care îl spun nu pentru a fi spus ci pentru că simt asta: fiecare pagină răsfoită din carte îmi producea mii și mii de sentimente noi. Este primul, și singurul (până acum) roman la care am vărsat lacrimi și în care parcă am trăit. Variantă în română nu cred că este dar, cu toate astea recomand cartea cu cea mai mare dragoste, iar eu la rândul meu, mă simt foarte mândră cu am avut ocazia să gust dintr-o „legendă vie”.

Percy Jackson este la prima vedere un puști obișnuit din America, dar într-o excursie cu clasa lui afla că cel mai bun prieten al lui este un satir (demoni ai naturii care aparțin cortegiului zeului Dionis), pixului lui banal se transformă, la nevoie, într-o sabie și că tatăl său este Poseidon, zeul mării. De acolo, Percy este condus de prietenul lui satir Grover în tabara de antrenament a semizeilor (semizeii reprezentând copilul unui zeu cu o ființă umană). Acolo primește sarcina de a recupera fulgerul lui Zeus, furat de un misterios personaj care vrea să distrugă Olimpul, acesta aflându-se sub influența titanului Cronos. Astfel, Percy împreuna cu Grover și Annabeth, un alt semizeu, pornesc în această misiune unde se vor confrunta cu Meduza, Procust și mulți alți monștrii mitologici.

                Cartea, care este primul volum din seria de cinci cărți „Percy Jackson și olimpienii”, reprezintă o variantă mult mai detaliată și oferă cititorului șansa de a-și imagina acțiunile și locul unde se petrec. Cartea are 373 de pagini și a apărut în anul 2005 în America și în 2013 tradusă în limba română. A apărut în The New York Times Best Seller list pentru cărțile pentru copii.

                Filmul a apărut pe data de 12 februarie 2010, și ii are ca actori pe Logan Lerman ca Percy Jackson-fiul lui Poseidon, Alexandra Daddario ca Annabeth Chase-fiica Atenei, Brandon T. Jackson ca Grover Underwood-satirul și Jake Abel ca Luke Castellan-fiul lui Hermes, antagonistul filmului, regizorul fiind Chris Columbus. A primit premiul MTV Movie pentru cea mai bună luptă: Logan Lerman și Jake Abel, Premiul Teen Choice pentru cel mai bun debut masculin și cel mai bun debut feminin: Logan Lerman, respectiv Alexandra Daddario și tot premiul Teen Choice pentru cea mai bună scenă de bătaie: Logan Lerman și Jake Abel.

                Cartea conține mai multe detalii decât filmul, dar regizorul Chris Columbus a adăugat câteva scene care nu apar în carte. Acestea sunt partea de început în care este prezentat conflictul din cei doi mari zei ai olimpului Zeus și Poseidon, Zeus acuzându-și fratele de dispariția fulgerului, cât și partea finala a filmului în care este prezentată bătălia dintre Percy și Luke, antagonistul, în care Percy învinge.

Cu toate aceste adăugări regizorul a omis niște scene care apar în carte, cum ar fi reîntoarcerea lui Percy acasă și tranformarea în stană de piatra a tatălui său vitreg pe care nu îl suporta. Totuși filmul este realizat foarte bine fiind menit să aducă ceva nou, pe lângă scene, cum ar fi muzica și jocul actorilor.

                Eu, personal, prefer cartea deoarece oferă mai multe informații și este menită pentru a-ți dezvolta imaginația, dar asta necesită un consum ridicat de timp. Filmul este și el o alternativă bună deoarece se economisește timp, dar acțiunea nu este precum se găsește în carte.

,,Ocolul Pământului în 80 de zile”, scrisă de Jules Verne este un roman de aventuri care mi-a captivat atenția. L-am citit acum 3-4 ani, dar încă țin minte acțiunea petrecută, dat fiind faptul că atunci când am citit-o am simțit că fac și eu parte din această călătorie, în locurile atât de bine descrise de autor.

Povestea îl are ca protagonist pe Phileas Fogg care, alături de noul său valet, face un pariu cu prietenii săi pe 20.000 de lire că va face înconjurul lumii în 80 de zile. Începând cu data de 2 octombrie și până în 21 decembrie, cei doi se află în călătoria propusă, în care au avut parte de multe peripeții, care puneau piedică în calea câștigării pariului. După ce au ajuns acasă cei doi, alături de Aouda pe care o salvase de la moarte, își dau seama că au întârziat cu 5 minute, însă asta nu le împiedică căsătoria celor doi protagoniști. Aflând de la preot ca sosise cu o zi mai devreme și că de fapt nu au pierdut pariul, se grăbesc spre Reform Club ca să-și revendice cele 20.000 de lire.

Odată cu citirea ultimul enunț din carte, am trecut-o pe lista celor favorite. O carte care m-a marcat prin viziunea autorului asupra locurilor descrise merită recomandată. Mie, cel puțin, mi-a schimbat părerea pe care am avut-o asupra lumii, și mi-a schimbat-o în bine.

Semințiile curajoase ale Pământului de Mijloc se adună pentru bătălia finală împotriva lui Sauron, Seniorul Întunecimii. Dar Frodo și Sam sunt singuri în Mordor, încercând să răzbească până la Hăul Destinului pentru a distruge Inelul Suprem. Lupta lor pare fără sorți de izbândă, însă micuții hobbiți sunt mai puternici decât ar fi crezut oricine. Din păcate, triumful binelui nu este absolut. Hobbiții se vor întoarce in Comitat, dar cel de-al Treilea Ev al Pământului de Mijloc ia sfârșit. Începe Evul Puterii Omului și nu se știe dacă oamenii vor avea înțelepciunea și curajul să-și distrugă propriul Inel al Puterii sau dacă vor fi ei distruși.

Cea mai populară şi influentă lucrare a literaturii secolului XX, trilogia „Stăpânul Inelelor”, a văzut lumina tiparului în anii 1954 şi 1955 şi până în prezent s-au vândut aproximativ 150 milioane de exemplare, ocupând locul 3 în „Topul celor mai bine vândute cărţi din lume”.Este un roman care a avut un efect major asupra domeniului literar fantastic modern.Am convingerea că majoritatea au citit acest roman sau, în ultimă instanţă, au vizionat ecranizările sau documentarele realizate pe această temă; cum spuneau şi cei de la „Sunday Times” – „lumea este împărţită în cei care au citit Stăpânul Inelelor şi cei care urmează să o facă”.

Această carte a reușit să mă impresioneze atât prin modul în care autorul, J.R.R.Tolkien, reușește să prezinte toate bătăliile și să te facă să te simți ca și cum ai lupta tu, cât și prin stilul lui caracteristic de a prezenta foarte amănunțit toate detaliile. Deci aș recomanda această carte oricărui cititor care vrvea să-și mărească universul imaginației.

Recenzie

Recomand aceasta carte tuturor persoanelor carora le plac detaliile. Aceasta carte împletește într-o manieră placuta iubitea, arhitectura, datorita descrierii foarte amanuntite despre cladirea operei si aventura lui Raoul pentru a o salva pe Christine de fantoma din labirintul de sub opera.

Totusi aceasta carte ar fi avut un impact mult mai mare asupra mea daca acțiunea s-ar fi axat putin mai mult pe dragostea dintre tinerii Christine si Raoul dar care sunt despartiti de asa zisa fantoma a operei.

Piciul este un roman scris de către Alphonse Daudet care relatează povestea unui copil emotiv,cu o stare materială precară,care nu va reuși niciodată să se maturizeze.Romanul începe odată cu nașterea lui Daniel(Piciul),într-o familie din sudul Franței,care devine foarte săracă.El este fiul domnului și doamnei Eyssette. Fratele lui mai mare se numește Jacques.La vârsta de șapte ani familia părăsește sudul Franței pentru a pleca la Lyon ,fiindcă tatăl trebuia să muncească pentru a-și întreține famila.Această mutare îl deranjează pe micul băiat,care era batjocorit de către colegii lui din cauza vestimentației sărăcăcioase pe care o avea în fiecare zi,atrăgându-și astfel porecla Piciul.El trăia într-un apartament murdar și umed,cu numeroși gândaci în bucătărie.Acesta întelege că pentru a scăpa de sărăcie și pentru a-i fi recunoscute meritele trebuie să muncească de două ori mai mult decât ceilalți.

În concluzie,îmi place această cartea,deoarece reflectă momentele pe care le-a depașit Piciul de-a lungul aventurii sale în Lyon,din această cauză o recomand tuturor cititorilor.