Sentimentele profunde pe care le vei simți când vei citi acestă carte te vor face să te simți bine că ai ales-o pentru a parcurge în ea pașii copilăriei tale. Subiectul acestei cărți e destul de simplu și, în același timp, impresionant: Începutul cărții prezintă vacanța de vară a copiilor. Cele două fete, Olguța si Monica (o fetiță orfană pe care soții Deleanu o adoptaseră) aveau zece ani, în timp ce Dănuț avea doisprezece ani. Copilăria lor era însoțită de supravegherea soților Deleanu și a vizitiului Moș Gheorghe, pe care Olguța îl considera ca fiind bunicul său. Dănuț urmează să facă cele patru clase ale cursului inferior. Părinții nu plănuiesc asta, însă familia primește o vizită neașteptată de la fratele domnului Deleanu, Grigore, poreclit de către copii Herr Direktor, datorită aspectului, educației și disciplinei germane de care acesta dădea dovadă. Dănuț, într-un moment de deznădejde, alege să urmeze cursurile la București, sub îndrumarea unchiului său. Tot în această perioadă, vizitiul Moș Gheorghe, de care copiii erau foarte atașați, trece la lumea de dincolo, această veste tristă venind ca un șoc atât pentru copii, cât și pentru soții Deleanu.
Mi-a plăcut perspectiva autorului de a prezenta copilăria acestor copii, ca pe propria sa copilărie. Citirea acestei cărți mi-a dat o stare de melancolie, amintindu-mi de întâmplările din copilăria mea. Cea mai tristă parte mi s-a părut trecerea la lumea de dincolo a vizitiului Moș Gheorghe, pe care copiii îl iubeau așa de mult.
Jocurile cartilor 